Aseară pe-nserate,
Fecioara Maria,
În Viflaim Cetate,
Călătorind venea.

Și fiind obosită,
Sălaș își căuta,
Și-n Viflaimul mare,
Nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta Fecioară,
Din Viflaim ieșea,
Și-n câmp, într-o poiată,
Acolo de-așeza.

Și între dobitoace,
Pe fânul cel uscat,
Născuta Preacurata,
Un Mare Împărat.

Fiul începe-a plânge,
Maria-l mângâia,
O, nu plânge, Iisuse,
Că tu cunoști lumea.

Că lumea asta mare,
Prin Tine s-a zidit,
Prin tine și prin Tatăl,
Și Dumnezeu cel Sfânt.

Se-aude-un glas spre seară,
Al clopotelor cânt,
Că vine, vine, iară,
Iisus pe-acest pământ.

El vine-n haină albă,
De îngerași purtat,
Să spele lumea-ntreagă,
De rău și de păcat.

De-atunci în orice casă,
Se-aud colindători,
Colinda lor duioasă, 
Răsună până-n zori.